Solubilizarea si absorbtia medicamentelor antimicrobiene administrate la porumbei in apa de baut
In terapia antimicrobiana la porumbei (in general la pasari), cel mai des este utilizata administrarea masala prin apa de baut si mai rar prin furaj. Deseori, chiar dupa efectuarea antibiogramei si stabilirea cu certitudine a diagnosticului, raspunsul terapeutic la un antimicrobian (antibiotic), nu este eficient, multi columbofili punand la indoiala eficacitatea acelui produs. Antibioticele administrate in apa trebuie sa aiba o foarte buna capacitate de dizolvare pana la nivel molecular pentru a se obtine o solutie omogena, fara precipitare si fara sa-si schimbe culoarea.
O slaba solubilizare conduce la un esec terapeutic, astfel substanta activa nu se distribuie uniform in apa, unele pasari se supradozeaza cu medicament, iar altele dimpotriva, ingera o cantitate subterapeutica.
Apa de baut are in general un ph variind intre 6 si 8, in functie de zona si structura solului si a panzei freatice. In general, in zonele calcaroase, apa are un ph alcalin, pe cand in zonele de munte cu structuri geologice cu bazalt, ph-ul apei este acid.
Structura chimica a medicamentelor in functie de produsul de sinteza, poate fi acida sau bazica. Medicamentele cu molecula de natura acida au o mai buna solubilizare intr-o sursa de apa cu un ph mai alcalin, in timp ce, cele cu un ph mai alcalin se vor solubiliza mai bine in apa cu un ph mai acid.
MEDICAMENTE ANTIMICROBIENE CU PH BAZIC, CARE NECESITA APA CU UN PH ACID
Pentru buna solubilizare, ph-ul apei poate fi acidifiat prin folosirea acidului ascorbic (VITAMINA C), acidului acetic (OTET), acidului citric (SARE DE LAMAIE). In aceasta categorie sunt incadrate, urmatoarele grupe de medicamente antimicrobiene:
- TETRACICLINELE: Oxitetraciclina, doxiciclina, clortetraciclina au un ph cuprins intre 9 – 10. Adaugarea de Vitamina C asigura o solubilizare rapida a tetraciclinelor, in special doxiciclinei.
- POLIPEPTIDELE: Colistinul (produsul COLISTIROM) are ph 10,4, nu se resoarbe din intestin, fiind util in diaree.
- MACROLIDELE: Eritromicina (produsul ERITROM), tylosina, spiramicina, lincosaminele – lincomicina, au in general un ph cuprins intre 7 – 9.
- AMIGLICOZIDELE: Gentamicina, neomicina, spectinomicina, apramicina, au un ph cuprins intre 8 – 9; nu se resorb de la nivel intestinal, decat in proportie redusa, acest fapt contribuind la neselectarea de tulpini bacteriene rezistente (E.coli, Salmonella etc.).
- DERIVATI NITROIMIDAZOLICI: Metronidazol (FLAGELSTOP, COLUMBOVIOFORT F), ronidazol, carnidazol si alti: secnidazol, tinidazol, dimetridazol.
Sunt utilizati in tratamentul trichomonozei, hexamitiazei si infectiilor cu germeni anaerobi (clostridium).
MEDICAMENTE ANTIBACTERIENE CU PH ACID CARE NECESITA APA CU UN PH ALCALIN
Daca columbofilul are o sursa de apa cu un ph acid, se poate utiliza pentru o mai buna solubilizare a medicamentelor, bicarbonatul de sodiu.
- AMINOPENICILINELE – BETALACTAMII – Amoxicilina (produsul AMOXILROM 25%), Ampicilina, au ph 3.
- QUINOLONELE – Enrofloxacin (produsul ENROFLOXAROM), flumequine (produsul FLUMEQUINOROM), au ph 3.
- SULFAMIDELE – Sulfaquinoxaleina (produsul SULFACOCCIROM), sulfadimidina (produsul SULFADIAROM) si potentatorii (trimetoprim), au ph 6 – 7.
Calitatea apei poate fi compromisa si de prezenta in exces a carbonatului de calciu (CaCO3), care la concentratii de 0,3 grame / litru influenteaza negativ solubilizarea (in special a tetraciclinelor). De asemenea, apa cu un continut ridicat de materii organice, levuri, etc, poate fi responsabila de precipitarea sau floconarea solutiei medicamentoase, ceea ce va determina in ultima instanta, ineficienta si esecul terapeutic.
Un alt factor care poate mari gradul de solubilizare al medicamentelor este reprezentata de substanta utilizata drept vehicol: glucoza, fructoza, lactoza. Cu cat ingredientul folosit drept vehicol e mai eficient calitativ, cu atat solubilizarea e mai rapida, particulele medicamentului dizolvat fiind de dimensiuni mai mici si mai uniforme. Deci, in consecinta, in functie de dimensiunea particulelor medicamentului solubilizat depinde si gradul de biodisponibilizare a medicamentului.
Daca este necesar sa administram o asociatie de 2 medicamente antimicrobiene in apa de baut, nu trebuie neglijate posibilele interactiuni fizico-chimice, care pot genera antagonisme traduse prin modificarea gradului de solubilizare sau / si alterarea stabilitatii medicamentului.
Procesele de degradare pot fi vizibile, in cazul administrarii simultane a 2 medicamente prin modificarea culorii solutiei sau nu pot fi vizibile (culoarea apei nu este modificata). Acest fenomen este frecvent intalnit cand asociem 2 antimicrobiene cu acelasi ph, fie acid (amoxicilina-ampicilina), fie bazic (tetraciclina-colistin). Daca asociem 2 medicamente care au grade diferite de solubilizare, e de dorit sa dizolvam separat fiecare produs si doar dupa aceea sa le amestecam.
Unele medicamente, cum ar fi: tetraciclinele, atunci cand vin in contact cu diferite elemente minerale (calciu, magneziu, fier), prezente in hrana sau oferite ca suplimente, determina aparitia de complexe insolubile, care nu se absorb din tubul digestiv.
Deci, columbofilii cand vor administra tetracicline, vor sti ca este prohibita administrarea de grit mineral sau alte produse pe baza de calciu, simultan.
Concluzii:
- Apa de baut trebuie sa fie limpede, fara impuritati cu continut redus de clor, usor acida cu un ph optim (6 – 6,5) si sa fie administrata la temperatura de 16 – 18 °C.
- Se va avea in vedere faptul ca unele medicamente in functie de natura lor chimica, modul de formulare sau concentratia folosita, pot reduce consumul de apa.
- Majoritatea medicamentelor au o stabilitate in apa medicamentata de maxim 12 – 24 ore.
- Se poate face o predilutie a medicamentului in apa calda la 30 °C; in apa cu temeratura de 10 °C solubilizarea e mai dificila.
- Cand apa are un ph necorespunzator cu ph-ul moleculei medicamentului, acidifierea sau dimpotriva, folosirea unui aditiv cu ph bazic, trebuie sa fie introdus in predilutie anterior introducerii medicamentului. Niciodata nu adaugati un dizolvant bazic imediat cu medicamentul si la fel procedati si in cazul in care doriti acidifierea apei.
Exemplu: Pentru o buna si corecta dizolvare a derivatilor de imidazol (in special metronidazol – produsul FLAGELSTOP) si datorita faptului ca in Romania, apa potabila e preponderent dura, se recomanda adaugarea suplimentara de Vitamina C 99% (1 g / 2 litri de apa) sau otet de mere (5 – 10 ml / litru de apa) simultan.
Daca totusi apa este foarte dura, se incalzeste initial o mica cantitate de apa (300-500 ml) la 45-50 °C. Se adauga 1 g Vitamina C si apoi Metronidazolul, se amesteca si apoi se completeaza cu apa pana la cantitatea necesara zilnic.
Metronidazolul are o larga marja de siguranta putand fi utilizat in timpul cresterii, naparlirii si al sezonului de zbor. Cunoasterea acestor principii de baza asupra calitatii apei de baut, va conduce la evitarea greselilor de medicatie.
Autor: Dr. C.Tudoran – LSVSA Romvac
preluare www.porumbei.ro
In terapia antimicrobiana la porumbei (in general la pasari), cel mai des este utilizata administrarea masala prin apa de baut si mai rar prin furaj. Deseori, chiar dupa efectuarea antibiogramei si stabilirea cu certitudine a diagnosticului, raspunsul terapeutic la un antimicrobian (antibiotic), nu este eficient, multi columbofili punand la indoiala eficacitatea acelui produs. Antibioticele administrate in apa trebuie sa aiba o foarte buna capacitate de dizolvare pana la nivel molecular pentru a se obtine o solutie omogena, fara precipitare si fara sa-si schimbe culoarea.
O slaba solubilizare conduce la un esec terapeutic, astfel substanta activa nu se distribuie uniform in apa, unele pasari se supradozeaza cu medicament, iar altele dimpotriva, ingera o cantitate subterapeutica.
Apa de baut are in general un ph variind intre 6 si 8, in functie de zona si structura solului si a panzei freatice. In general, in zonele calcaroase, apa are un ph alcalin, pe cand in zonele de munte cu structuri geologice cu bazalt, ph-ul apei este acid.
Structura chimica a medicamentelor in functie de produsul de sinteza, poate fi acida sau bazica. Medicamentele cu molecula de natura acida au o mai buna solubilizare intr-o sursa de apa cu un ph mai alcalin, in timp ce, cele cu un ph mai alcalin se vor solubiliza mai bine in apa cu un ph mai acid.
MEDICAMENTE ANTIMICROBIENE CU PH BAZIC, CARE NECESITA APA CU UN PH ACID
Pentru buna solubilizare, ph-ul apei poate fi acidifiat prin folosirea acidului ascorbic (VITAMINA C), acidului acetic (OTET), acidului citric (SARE DE LAMAIE). In aceasta categorie sunt incadrate, urmatoarele grupe de medicamente antimicrobiene:
- TETRACICLINELE: Oxitetraciclina, doxiciclina, clortetraciclina au un ph cuprins intre 9 – 10. Adaugarea de Vitamina C asigura o solubilizare rapida a tetraciclinelor, in special doxiciclinei.
- POLIPEPTIDELE: Colistinul (produsul COLISTIROM) are ph 10,4, nu se resoarbe din intestin, fiind util in diaree.
- MACROLIDELE: Eritromicina (produsul ERITROM), tylosina, spiramicina, lincosaminele – lincomicina, au in general un ph cuprins intre 7 – 9.
- AMIGLICOZIDELE: Gentamicina, neomicina, spectinomicina, apramicina, au un ph cuprins intre 8 – 9; nu se resorb de la nivel intestinal, decat in proportie redusa, acest fapt contribuind la neselectarea de tulpini bacteriene rezistente (E.coli, Salmonella etc.).
- DERIVATI NITROIMIDAZOLICI: Metronidazol (FLAGELSTOP, COLUMBOVIOFORT F), ronidazol, carnidazol si alti: secnidazol, tinidazol, dimetridazol.
Sunt utilizati in tratamentul trichomonozei, hexamitiazei si infectiilor cu germeni anaerobi (clostridium).
MEDICAMENTE ANTIBACTERIENE CU PH ACID CARE NECESITA APA CU UN PH ALCALIN
Daca columbofilul are o sursa de apa cu un ph acid, se poate utiliza pentru o mai buna solubilizare a medicamentelor, bicarbonatul de sodiu.
- AMINOPENICILINELE – BETALACTAMII – Amoxicilina (produsul AMOXILROM 25%), Ampicilina, au ph 3.
- QUINOLONELE – Enrofloxacin (produsul ENROFLOXAROM), flumequine (produsul FLUMEQUINOROM), au ph 3.
- SULFAMIDELE – Sulfaquinoxaleina (produsul SULFACOCCIROM), sulfadimidina (produsul SULFADIAROM) si potentatorii (trimetoprim), au ph 6 – 7.
Calitatea apei poate fi compromisa si de prezenta in exces a carbonatului de calciu (CaCO3), care la concentratii de 0,3 grame / litru influenteaza negativ solubilizarea (in special a tetraciclinelor). De asemenea, apa cu un continut ridicat de materii organice, levuri, etc, poate fi responsabila de precipitarea sau floconarea solutiei medicamentoase, ceea ce va determina in ultima instanta, ineficienta si esecul terapeutic.
Un alt factor care poate mari gradul de solubilizare al medicamentelor este reprezentata de substanta utilizata drept vehicol: glucoza, fructoza, lactoza. Cu cat ingredientul folosit drept vehicol e mai eficient calitativ, cu atat solubilizarea e mai rapida, particulele medicamentului dizolvat fiind de dimensiuni mai mici si mai uniforme. Deci, in consecinta, in functie de dimensiunea particulelor medicamentului solubilizat depinde si gradul de biodisponibilizare a medicamentului.
Daca este necesar sa administram o asociatie de 2 medicamente antimicrobiene in apa de baut, nu trebuie neglijate posibilele interactiuni fizico-chimice, care pot genera antagonisme traduse prin modificarea gradului de solubilizare sau / si alterarea stabilitatii medicamentului.
Procesele de degradare pot fi vizibile, in cazul administrarii simultane a 2 medicamente prin modificarea culorii solutiei sau nu pot fi vizibile (culoarea apei nu este modificata). Acest fenomen este frecvent intalnit cand asociem 2 antimicrobiene cu acelasi ph, fie acid (amoxicilina-ampicilina), fie bazic (tetraciclina-colistin). Daca asociem 2 medicamente care au grade diferite de solubilizare, e de dorit sa dizolvam separat fiecare produs si doar dupa aceea sa le amestecam.
Unele medicamente, cum ar fi: tetraciclinele, atunci cand vin in contact cu diferite elemente minerale (calciu, magneziu, fier), prezente in hrana sau oferite ca suplimente, determina aparitia de complexe insolubile, care nu se absorb din tubul digestiv.
Deci, columbofilii cand vor administra tetracicline, vor sti ca este prohibita administrarea de grit mineral sau alte produse pe baza de calciu, simultan.
Concluzii:
- Apa de baut trebuie sa fie limpede, fara impuritati cu continut redus de clor, usor acida cu un ph optim (6 – 6,5) si sa fie administrata la temperatura de 16 – 18 °C.
- Se va avea in vedere faptul ca unele medicamente in functie de natura lor chimica, modul de formulare sau concentratia folosita, pot reduce consumul de apa.
- Majoritatea medicamentelor au o stabilitate in apa medicamentata de maxim 12 – 24 ore.
- Se poate face o predilutie a medicamentului in apa calda la 30 °C; in apa cu temeratura de 10 °C solubilizarea e mai dificila.
- Cand apa are un ph necorespunzator cu ph-ul moleculei medicamentului, acidifierea sau dimpotriva, folosirea unui aditiv cu ph bazic, trebuie sa fie introdus in predilutie anterior introducerii medicamentului. Niciodata nu adaugati un dizolvant bazic imediat cu medicamentul si la fel procedati si in cazul in care doriti acidifierea apei.
Exemplu: Pentru o buna si corecta dizolvare a derivatilor de imidazol (in special metronidazol – produsul FLAGELSTOP) si datorita faptului ca in Romania, apa potabila e preponderent dura, se recomanda adaugarea suplimentara de Vitamina C 99% (1 g / 2 litri de apa) sau otet de mere (5 – 10 ml / litru de apa) simultan.
Daca totusi apa este foarte dura, se incalzeste initial o mica cantitate de apa (300-500 ml) la 45-50 °C. Se adauga 1 g Vitamina C si apoi Metronidazolul, se amesteca si apoi se completeaza cu apa pana la cantitatea necesara zilnic.
Metronidazolul are o larga marja de siguranta putand fi utilizat in timpul cresterii, naparlirii si al sezonului de zbor. Cunoasterea acestor principii de baza asupra calitatii apei de baut, va conduce la evitarea greselilor de medicatie.
Autor: Dr. C.Tudoran – LSVSA Romvac
preluare www.porumbei.ro
Influenta vantului asupra concursurilor cu porumbei voiajori
Un porumbel voiajor de calitate, sanatos, aflat intr-un varf de forma si corect motivat de catre crescator poate rezista in zbor 10 ore cu o viteza maxima de 70-80 km/h. Uneori, in cazul concursurilor de 700-800 km, durata de zbor poate creste si la 12 ore fara a fi afectat negativ porumbelul, viteza in acest caz fiind ceva mai mica: 60-70 km/h.
Vanturile din fata solicita foarte mult porumbelul voiajor in drumul lui spre casa. Se stie ca in acest caz pasarile zboara la altitudini joase si exista riscul de accidentare cu obiecte diverse: cabluri, crengi, etc. Pasarile neantrenate corespunzator si care nu se afla intr-o conditie fizica buna (sanatate + forma) se pot pierde usor in aceste conditii, indiferent de valoarea sa genetica. Mai ales daca vantul din fata este insotit si de un plafon noros de altitudine scazuta.
De ce columbofilii prefera, totusi, aceste concursuri cu vant din fata?
Asa cum scrie si in articolul “Zboara porumbeii cu aceeasi viteza?” de Ad Schaerlaeckens, http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.com/2012/01/zboara-porumbeii-cu-aceeasi-viteza.html porumbeii in acest caz zboara cu aceeasi viteza, iar castigatorii vor fi porumbeii cu experienta mai mare, porumbei care se vor desprinde primii din stol. Evident, porumbei sanatosi si in forma, pentru ca altfel nu ar putea tine pasul.
In schimb in cazul unui vant din spate orice porumbel poate castiga concursul. In acest caz porumbeii zboara la altitudini superioare, dar ceea ce este mai important e faptul ca ei pot zbura la altitudini diferite. Viteza vantului fiind in functie de altitudine, porumbeii care vor avea norocul sa zboare la altitudinea cu vantul cel mai puternic vor castiga. Evident, acest tip de concursuri nu sunt neaparat castigate de pasarea cea mai bine pregatita sau cu cel mai bun bagaj genetic.
Dar, uneori avem de-a face si cu vanturi laterale, datorita carora pasarile sunt deviate din drumul lor. Ele sunt nevoite sa-si ajusteze continuu directia de navigare, traiectoria fiind una de "zig-zag". Pasarile care nu poseda un sistem bun de navigare vor avea probleme in a-si reseta continuu propriul GPS. Unele nu vor putea sa-si gaseasca drumul spre casa decat dupa ce vantul va scadea in intensitate.
Deasemenea, trebuie acordata o atentie speciala si in cazul in care vantul lipseste. Din fericire aceste situatii sunt mai rare, in special in timpul verii.
Daca avem de-a face cu temperaturi ridicate si vantul nu bate de loc atunci concursul va fi unul foarte greu.
Marius Nicolae - http://www.porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2012/01/influenta-vantului-asupra-concursurilor.html
Un porumbel voiajor de calitate, sanatos, aflat intr-un varf de forma si corect motivat de catre crescator poate rezista in zbor 10 ore cu o viteza maxima de 70-80 km/h. Uneori, in cazul concursurilor de 700-800 km, durata de zbor poate creste si la 12 ore fara a fi afectat negativ porumbelul, viteza in acest caz fiind ceva mai mica: 60-70 km/h.
Vanturile din fata solicita foarte mult porumbelul voiajor in drumul lui spre casa. Se stie ca in acest caz pasarile zboara la altitudini joase si exista riscul de accidentare cu obiecte diverse: cabluri, crengi, etc. Pasarile neantrenate corespunzator si care nu se afla intr-o conditie fizica buna (sanatate + forma) se pot pierde usor in aceste conditii, indiferent de valoarea sa genetica. Mai ales daca vantul din fata este insotit si de un plafon noros de altitudine scazuta.
De ce columbofilii prefera, totusi, aceste concursuri cu vant din fata?
Asa cum scrie si in articolul “Zboara porumbeii cu aceeasi viteza?” de Ad Schaerlaeckens, http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.com/2012/01/zboara-porumbeii-cu-aceeasi-viteza.html porumbeii in acest caz zboara cu aceeasi viteza, iar castigatorii vor fi porumbeii cu experienta mai mare, porumbei care se vor desprinde primii din stol. Evident, porumbei sanatosi si in forma, pentru ca altfel nu ar putea tine pasul.
In schimb in cazul unui vant din spate orice porumbel poate castiga concursul. In acest caz porumbeii zboara la altitudini superioare, dar ceea ce este mai important e faptul ca ei pot zbura la altitudini diferite. Viteza vantului fiind in functie de altitudine, porumbeii care vor avea norocul sa zboare la altitudinea cu vantul cel mai puternic vor castiga. Evident, acest tip de concursuri nu sunt neaparat castigate de pasarea cea mai bine pregatita sau cu cel mai bun bagaj genetic.
Dar, uneori avem de-a face si cu vanturi laterale, datorita carora pasarile sunt deviate din drumul lor. Ele sunt nevoite sa-si ajusteze continuu directia de navigare, traiectoria fiind una de "zig-zag". Pasarile care nu poseda un sistem bun de navigare vor avea probleme in a-si reseta continuu propriul GPS. Unele nu vor putea sa-si gaseasca drumul spre casa decat dupa ce vantul va scadea in intensitate.
Deasemenea, trebuie acordata o atentie speciala si in cazul in care vantul lipseste. Din fericire aceste situatii sunt mai rare, in special in timpul verii.
Daca avem de-a face cu temperaturi ridicate si vantul nu bate de loc atunci concursul va fi unul foarte greu.
Marius Nicolae - http://www.porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2012/01/influenta-vantului-asupra-concursurilor.html